Datorită efectului de coeziune, suprafața lichidului tinde întotdeauna să se micșoreze într-o formă sferică, dar, în realitate, lichidul nu poate exista liber. Suprafața sa trebuie întotdeauna să intre în contact cu un solid, gaz sau alt lichid și este, de asemenea, afectată de gravitație, astfel încât nu este ușor să vedeți suprafața lichidului cu o suprafață sferică precisă.
Deoarece lichidul nu poate menține o formă fixă, atunci când intră în contact cu solidul, forma suprafeței de contact este determinată de suprafața solidă. Interacțiunea dintre moleculele de pe suprafața de contact este legată în principal de studiul nostru de etanșare. Există o interacțiune între moleculele de gaz și moleculele de suprafață lichidă pe suprafața de contact a lichidului și a gazului, dar deoarece densitatea moleculelor de gaz este mică, influența atracției reciproce este, de asemenea, mică. În acest moment, forma suprafeței lichide este afectată și de suprafața solidă din jur în contact cu aceasta și de efectul gravitației, deci este de obicei o suprafață curbată. Deoarece coeziunea este îndreptată către interiorul lichidului în direcția normală a suprafeței curbate, tensiunea superficială apare pe suprafața curbată a lichidului (rețineți că numai atunci când suprafața este o suprafață curbată), iar suprafața lichidului este ca o membrană întinsă. .
Tensiunea superficială este o forță de-a lungul direcției tangente a suprafeței, dar direcția acesteia nu poate fi indicată în mod specific. Numai atunci când o anumită linie de pe suprafața lichidului este determinată în mod specific, putem determina că direcția tensiunii superficiale pe aceasta este perpendiculară pe linie și de-a lungul direcției tangente a suprafeței. Indiferent de modul în care este selectată linia de pe suprafața lichidului, tensiunea superficială există întotdeauna în direcția perpendiculară și este egală și opusă în același timp, iar direcția forței sale rezultante este exact direcția normală îndreptată spre interior.
